Tusea de canisă este o afecțiune respiratorie contagioasă întâlnită frecvent la câini, în special în locurile în care aceștia intră în contact apropiat cu alte animale. Deși în multe cazuri simptomele sunt ușoare și se remit în timp, infecția poate provoca o tuse persistentă și, în special la pui, câini vârstnici sau animale cu alte probleme de sănătate, poate evolua către complicații mai serioase.

Denumirea de „tuse de canisă” poate fi înșelătoare, deoarece boala nu apare doar la câinii ținuți în canise. Orice câine care intră în contact cu alți câini poate fi expus, inclusiv în parcuri, pensiuni, hoteluri pentru animale, centre de dresaj, expoziții sau alte spații în care sunt prezenți mai mulți câini.

Ce este tusea de canisă?

Tusea de canisă, cunoscută în literatura veterinară și sub denumirea de complexul bolilor respiratorii infecțioase canine (CIRDC – Canine Infectious Respiratory Disease Complex), nu este provocată de un singur agent infecțios.

Printre agenții care pot fi implicați se numără bacterii și virusuri precum Bordetella bronchiseptica, virusul parainfluenței canine, adenovirusul canin de tip 2 și virusurile gripale canine. Pot exista și coinfecții, iar importanța fiecărui agent poate varia de la un caz la altul.

Infecția afectează în principal căile respiratorii și poate provoca inflamație și iritație la nivelul acestora. Severitatea bolii variază în funcție de agenții implicați, vârsta câinelui, starea sistemului imunitar și existența altor probleme de sănătate.

Cum se transmite tusea de canisă?

Tusea de canisă este foarte contagioasă și se poate transmite rapid între câini. Principalele căi de transmitere includ:

• picăturile respiratorii eliminate prin tuse și strănut;
• contactul direct între câini;
• bolurile de apă și hrană;
• obiectele și suprafețele contaminate;
• contactul cu persoane care au manipulat câini infectați;
• spațiile închise și slab ventilate în care sunt prezenți mai mulți câini.

Riscul este mai mare atunci când câinii sunt ținuți în grupuri sau intră frecvent în contact cu animale necunoscute. Pensiunile canine, centrele de dresaj, parcurile pentru câini și alte spații aglomerate pot favoriza transmiterea infecțiilor respiratorii.

Care sunt simptomele tusei de canisă?

Tusea este cel mai caracteristic simptom, de aici și numele. Aceasta poate fi uscată și persistentă și poate deveni mai evidentă după activitate fizică, atunci când câinele se agită sau când este tras de lesă.

Uneori, tusea poate suna ca și cum animalul încearcă să elimine ceva din gât. După un episod de tuse, câinele poate avea senzația de vomă sau poate prezenta episoade de gagging. Alte simptome posibile includ:

• strănut;
• secreții nazale;
• secreții oculare;
• febră;
• scăderea temporară a energiei;
• diminuarea apetitului;
• respirație zgomotoasă.

În formele necomplicate, câinele poate rămâne relativ activ și poate continua să mănânce și să bea normal, în ciuda tusei persistente.

Febra, secrețiile nazale purulente, apatia accentuată, lipsa poftei de mâncare sau o tuse productivă pot indica o afectare mai severă, inclusiv pneumonie, și necesită evaluare veterinară!

Tusea de canisă la pui

Puii pot fi mai vulnerabili la formele severe ale infecțiilor respiratorii. În special la animalele foarte tinere, o infecție care inițial pare ușoară poate evolua către bronhopneumonie.

La un pui, simptomele care trebuie urmărite cu atenție includ tusea, secrețiile nazale, febra, lipsa poftei de mâncare, apatia și modificările respirației.

Dacă un pui începe să tușească persistent sau prezintă stare generală alterată, este recomandat un consult veterinar. Nu administra antibiotice sau medicamente pentru tuse fără recomandarea medicului veterinar.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul începe cu istoricul medical și examinarea clinică a câinelui. Medicul veterinar va urmări tipul tusei, durata simptomelor, temperatura corporală, frecvența respiratorie și starea generală a animalului.

Este important să menționezi dacă animalul a intrat recent în contact cu alți câini sau a fost în locuri precum pensiuni, parcuri, centre de dresaj ori expoziții canine.

În funcție de simptome și de severitatea cazului, pot fi recomandate:

• radiografii toracice;
• analize de sânge;
• teste PCR pentru identificarea anumitor agenți infecțioși;
• alte investigații respiratorii.

Radiografia toracică poate fi utilă pentru evaluarea severității bolii și pentru excluderea pneumoniei sau a altor cauze ale tusei. În unele cazuri pot fi recoltate probe respiratorii pentru teste PCR.

Tratamentul tusei de canisă

Tratamentul depinde de cauza și severitatea bolii. În formele ușoare și necomplicate, îngrijirea de susținere și monitorizarea atentă pot fi suficiente, iar organismul poate elimina infecția în timp. Medicul veterinar poate recomanda, în funcție de caz:

• odihnă și reducerea efortului fizic;
• menținerea unei hidratări corespunzătoare;
• controlul tusei, atunci când este indicat;
• tratament antiinflamator în anumite situații;
• antibiotice atunci când există indicații medicale;
• alte tratamente adaptate stării animalului.

Antibioticele nu sunt necesare în toate cazurile de tuse de canisă. Deoarece complexul poate avea cauze virale, administrarea unui antibiotic nu este automat justificată. Antibioticele pot fi luate în considerare atunci când medicul suspectează sau identifică o infecție bacteriană relevantă ori o complicație, precum pneumonia.

De asemenea, medicamentele antitusive nu sunt potrivite în orice situație. Dacă există secreții abundente sau pneumonie, suprimarea tusei poate să nu fie indicată. De aceea, orice tratament trebuie stabilit de medicul veterinar.

Cât durează tusea de canisă?

Durata bolii poate varia în funcție de agenții implicați și de starea generală a câinelui.

În formele necomplicate, simptomele se pot ameliora în decurs de una până la câteva săptămâni. Boala poate persista aproximativ 10–20 de zile, deși durata poate varia de la un animal la altul.

Dacă tusea nu se ameliorează, devine mai intensă sau este însoțită de febră, secreții nazale abundente, apatie ori dificultăți de respirație, este recomandat un consult veterinar.

Este tusea de canisă contagioasă?

Da. Una dintre principalele caracteristici ale tusei de canisă este contagiozitatea ridicată.

Dacă ai mai mulți câini și unul dintre ei prezintă simptome, este recomandat să limitezi contactul cu ceilalți și să discuți cu medicul veterinar despre măsurile potrivite.

Un câine care tușește nu ar trebui dus în parcuri pentru câini, la pensiune, la cursuri de dresaj sau în alte spații în care poate intra în contact cu alte animale până când riscul de transmitere a scăzut.

Curățarea regulată a bolurilor, jucăriilor și suprafețelor și aerisirea corespunzătoare a spațiilor pot contribui la reducerea transmiterii.

Cum poate fi prevenită tusea de canisă?

Prevenția presupune o combinație de măsuri, deoarece tusea de canisă poate implica mai mulți agenți infecțioși.

Vaccinarea este una dintre metodele importante de reducere a riscului și a severității anumitor infecții respiratorii. În funcție de stilul de viață al câinelui și de riscul de expunere, medicul veterinar poate recomanda vaccinarea împotriva unor agenți implicați în complexul bolilor respiratorii canine, inclusiv Bordetella bronchiseptica și virusul parainfluenței canine.

La Centrul Veterinar Domenii sunt disponibile servicii de vaccinare și microcipare, iar schema de vaccinare este stabilită în funcție de vârsta, starea de sănătate, stilul de viață și riscul de expunere al fiecărui câine.

Este important de înțeles că vaccinarea nu garantează că un câine nu va dezvolta niciodată tuse de canisă, deoarece sindromul poate implica numeroși agenți infecțioși. Totuși, vaccinarea poate contribui la reducerea riscului sau a severității anumitor infecții.

Riscul poate fi redus și prin:

• evitarea contactului cu câini bolnavi;
• menținerea unei igiene corespunzătoare;
• aerisirea spațiilor în care sunt ținuți mai mulți câini;
• evitarea supraaglomerării;
• izolarea câinilor care prezintă simptome respiratorii;
• respectarea recomandărilor medicului veterinar privind vaccinarea.

Când trebuie să mergi cu câinele la veterinar?

O tuse ocazională nu indică neapărat tuse de canisă, însă o tuse persistentă sau repetată merită investigată, mai ales dacă apare după un contact recent cu alți câini.

Consultul veterinar este cu atât mai important dacă apar:

• dificultăți de respirație;
• respirație rapidă sau cu efort;
• febră;
• apatie accentuată;
• lipsa poftei de mâncare;
• secreții nazale abundente;
• tuse severă sau în agravare;
• tuse productivă;
• simptome la un pui, un câine senior sau un animal cu alte afecțiuni.

Nu încerca să tratezi câinele acasă cu medicamente destinate oamenilor. Unele pot fi periculoase pentru animale, iar tratamentul nepotrivit poate întârzia identificarea unei probleme mai grave.

Tusea de canisă este un complex de infecții respiratorii contagioase care apare frecvent la câinii expuși altor animale. Dacă observi o tuse persistentă, modificări ale respirației sau alte simptome respiratorii, programează un consult veterinar pentru un diagnostic corect și un tratament adaptat. Fă o programare la Centrul Veterinar Domenii pentru o evaluare medicală.